Ziua 9: inapoi in Pittsburgh

Gata...vacanta s-a terminat. Ne-am inpachetat lucrurile, am abandonat CocoNut-ul cel imens pe balcon (dar l-am luat pe cel furat de Vlad din copac) si am tras de genti pana la autogara.

Era 7:30 dimineta dar in blugi si tricou eram prea imbracati asa ca la autogara ne-am luat un suc natural de portocale sa ne mai racorim.

Pe drum insa nu am uitat sa ne oprim la Segnior Frogi sa face o ultima poza :D.

Ziua 8: Tulum

De stiut: la Tulum a fost singura asezare Maya construita pe plaja. Toate celelalte erau construite in interiorul peninsulei, in mijlocul padurii tropicale, a lianelor si palmierilor. Drept urmare trebue sa vedem si noi cum e, mai ales ca e autocar care ne duce pana acolo.

Hmmmmmm....azi este practic ultima zi de Mexic si ne-a mai ramas de vazut asezarea Maya de la Tulum. Cu siguranta mai sunt multe alte lucruri dar Tulumul este asa de aproape (este drum cam de o ora cu autocarul) incat parca nu merita sa il ocolim. Apoi...plaja am facut indestulator (poate chiar prea mult daca tinem cont de culoarea pielii) incat Tulum este optiunea aleasa in unanimitate.

Astazi nu am sa dau prea multe detali cu privire la asezare pentru ca trebuie mai intai sa citesc ghidul dar am sa revin cu completari de indata ce ma informez.

Imaginile din interiorul site-ului sunt impresionante: intrarea se face printr-un gang destul de strampt si nu prea inalt iar tot orizontul este dominat de mare. De altfel toate cladirile sunt foarte mici (e.g. de fiecare data cand treceam printr-o incapere trebuia sa ne aplecam ca nu incapeam). De altfel este foarte interesant de remarcat ca mexicanii de acum, din Yucatan, seamana foarte bine cu stramosii lor Mayasi. Daca se mai si imbraca ca ei, ai putea sa juri ca s-au reincarnat Mayasii.

De vizitat am vizitat ca de obicei...nimic nou aici...asta pana cand am vazut prima iguana :D .... cam de vreo 30-40 cm....statea linistita la margine potecii si asculta grozaviile turistilor. De atunci am inceput sa vanam soparle insa vanatoarea s-a demonstrat a fi destul de riscanta. De indata ce paraseai poteca puteai linistit sa calci pe coada vr-unei soparle care dormea in iarba. Asta am aflat cand am facut cativa pasi in afara potecii ca sa fiu mai aproape de o soparla....si cand colo, eram foarte aproape de alta, dar la nivelul gleznei, nu a ochilor. Dupa inca vreo doua soparle din astea am inceput sa le vedem ca parte a decorului si nu ne-au mai starnit interesul.

Dupa cateva ore de stat in soare, ne-am indreptat catre plaja...meritam o baie racoroasa. Apoi, bine-inteles ca ni s-a facut foame asa ca am intrat in primul restaurant pe care l-am gasit. Restaurant....hmmmm...asta e cam mult spus. Hai sa-i zicem “Cantina” pentru ca era o bucatarie mare, deschisa cu o tejghea in fata. O domnisoara iti lua comanda si o transmitea in spate, la colegii ei bucatari sau in stanga, la colegul ei barman J. Podeaua era din nisip iar mesele din exterior erau direct pe plaja. Locul super !!!! Mi-a placut tare mult si mi-ar placea sa merg odata acolo o saptamana. Aproape de plaja si mancare buna si ieftina. Ce iti poti dori mai mult?

Ziua 7: Punta Alen

Gataaaa......am luat masina !!! Yuhuuuuuu !
Vlad s-a dus si a preluat masina, eu am ramas in hotel sa strang ce ne trebuie pentru drum si sa iau la pachet doua croisante si o cafe si pe aici ti-e drumul.

De mers, am mers bine... pana la intrarea in Rezervatie. Jeep-ul... fermecator !!! Asa cum ma asteptam. Nu era luxos (capota e din pnaza mai groasa iar geamurile ei sunt din plastic) dar senzatia e minunata. Parca eram in filme.

Insa odata intrati in rezervatie, drumul s-a stricat. Si pe distante semnificagtive....era rau de tot. La un moment-dat am crezut ca o sa ne rasturnam, asa de rau era balansul. Practic mergeam din groapa in groapa. Pe alocuri, drumul era o fasie intre doua portiuni de apa...laguna si Marea Caraibelor.

La dus a fost bine pentru ca eram nerabdatori sa vedem ce e la capatul.... peninsulei !. Practic este cel mai sudic punct daca mergi numai pe litoralul Marii Caraibelor, de la Cancun la ... Punta Alen. De asemenea, am mers pe langa furtuna...tot drumul...si ne intrebam cand o sa ne loveasca si ne rugam sa apucam sa vedem ceva pentru ca mersesem destul si indurasem multe :D.

Impresiile sunt amestecate...zona este absolut incantatoare...cu strazi de nisip si...MAREA in toata splendoarea ei, cu cocotieri care ii umbresc malurile..... DAR..... gunoaie foarte multe. In plina rezervatie....pet-uri, sticle, hartie,... orice iti puteai imagina... sau NU !!! Este atat de trist ca asa ceva poate sa existe.... Ma intreb daca plasticul a adus ceva bun umanitatii (asta daca am putea compara cu tot raul creat). Furtuna...de asemenea a asteptat sa ne termnam plibarea...si pozele. S-a abatut asupra zonei numai cand ne-am asezat la masa, inainte sa ne intoarcem in Tulum. Cred ca imaginiile spun totul despre zona...mai mult decat as putea eu povesti.... insa am preferat sa tin la distanta partea urata a zonei pentru ca imi place sa-mi amintesc totdeauna ce e frumos.

La intoarcere, am luat un CocoNut (de fapt doua...unul de pe jos...gigantic!!!! si unul din copac....tanar !!!! :). Apropos....pe cel din copac inca il mai avem si nu indrasnim sa il desfacem :D ). Si pentru ca era destul de devreme ne-am hotarat sa ne oprim la Cenote...sau mai bine zis sa mergem sa vedem unde sunt. Am ajuns la timp ca sa le si vizitam (pentru ca odata cu apusul soarelui si cenotele se culca.

CENOTE-le sunt de fapt lacuri subterane care ies la suprafata printr-o deschizatura sub forma de fantana. Sunt singura sursa de apa potabila din peninsula Iucatan insa se intind pe sute de kilometri (numai sub pamant). Senzatia este incredibila !!!! E ca un scuba-diving in apa dulce si racoroasa. Iar mie, care nu am experimentat scufundarea niciodata, mi s-a parut incredibil !!!! Asta ma face sa imi doresc o excursie de scufundari :D. Poate in Hawaii in a patra saptamana de miere :D.

Oooookkkkk.... am terminat cu scufundarile si ne-am hotarat sa plecam..insa inainte ne-am mai plimbat prin parcul care imprejmuia zona. Dar pentru ca aveam multe lucruri la noi, ne-am hotarat mai intai sa le punem in ordine...ca sa stam linistiti.....buuuunnnn.... hai sa scoatem cheia de la masina sa o avem la indemana (mai ales ca noaptea se apropia destul de repede).

UNDE E CHEIA DE LA MASINA ????

Am cautat-o peste tot...in husa de la aparat, in pantaloni, in rucsac, la ponton unde am intrat in apa, la toaleta............peste TOT. Am vorbit pana si in spaniola cu oamenii care se administrau locul respectiv (pentru ca engleza nu stiau) sa ii intrebam daca au gasit vreo cheie. Deja ne faceam planuri (fiecare in mintea lui) ce o sa facem in noaptea care urmeaza....aveam o masina (in care am intrat pentru ca geamurile de la capota erau prinse cu fermoar si arici) dar nu puteam sa o pornim si eram cam la 60-70 km de hotel. Norocul cel mare a fost cu Vlad (el a ratacit cheia dar tot el a gasit-o) care s-a gandit sa mai caute o data in husa de la aparat !!! Intr-un buzunare...destul de nefolosit... a gasit cheia !!!!

Acum nu stiam ce sa mai fac !!! Sa-l cer ca nu e niciodata atent ce face cu lucrurile importante (acte, chei...) sau sa-l laud ca a fost responsabil si a pus cheia intr-un loc sigur !!!

Am preferat sa rasuflu usurata ca putem dormi intr-un loc confortabil si am plecat spre casa. Imi pare rau ca nu avem nici o poza....dar cine se mai gandea la poze atunci ?

Ziua 6: Cum sa-ti construiesti un sezlong din nisip si frigider pentru bere din geanta frigorifica

OK. Azi eram hotarati sa inchiriem un Jeep si sa mergem la Tulum sa vedem urmele civilizatiei Maya. Am inchiriat de cu seara masina, pe interenet, iar azi, dis de dimineata, eram la birou sa preluam masina.
Mai intai, pentru ca biroul era chiar pe 5-th, masinile nu puteau sa fie tot aici (nu era nici un spatiu de parcare). Omul foarte amabil, a vorbit prin statie cu amicii lui si ne-a rugat sa asteptam "10 min Mexicane" sa vina cineva de la baza sa ne ia. Asa am inteles de ce am impresia ca timpul trece mai repede in mai repede in Mexic: minutele mexicane sunt mai scurte decat cele Americane.
Oamenii au fost prompti...asta e un semn bun. Un chevy muncit pe strazi mexicane cu un sofer tipic mexican au venit sa ne recupereze. Omul era foarte prietenos si vorbea destul de mult dar vocabularul lui in engleza era destul de limitat. Cu ce stiam noi in spaniola, cu ce stia el in engleza ne-am descurcat de minune. Altfel cred ca ar fi fost dezamagit la cat chef de vorba avea.
La parcare(baza)...surpriza ! nu aveau Jeep-ul Wrangler pe care il vroiam noi :((. Ne-au oferit insa alt Jeep sau un Chevy, mic si de oras. Motivul: omul care a inchiriat jeep-ul inaintea noastra nu a venit cu el la timp. Explicatia insa parea mult cam ciudata (doar nu aveau doar un singur jeep) si am dedus ca nu au Jeep-ul de loc si vor sa ne inchirieze orice altceva.
Acum ce sa facem? Sa ne intoarcem la hotel si sa cautam la alt centru de inchiriei masini? Eram destul de dezamagita. De mult mi-am dorit sa merg intr-un wrangler si acum parea ca mi s-a indeplinit visul :(. :(( :((. Parca nu-mi venea sa mai inchiriez nimic dar cum era sa ajungem la satul pescaresc pe jos?
Tot Vlad a venit sa salveze situatia !!!
Vlad: -Dar daca o inchiriem maine, o aveti ?
Omul: -Da.
Eu: Yuhuuuuuuuu !
Vlad: -OK, o luam maine.

Asa ca am amanat plecarea la Tulum pentru a doua zi de dragul Wrangler-ului (si, s-a dovedit mai tarziu, si de dragul nostru).

Ziua ne-am petrecut-o pe plaja, mai la nor de hotelul nostru. Sunt niste cabanute acolo, direct pe plaja, de mai mare frumusetea. Ne-am uitat mai tarziu si la preturi (pe internet) si am inteles de ce erau numai seniori in zona :D.

Ziua 5 : Walmart-fructe multe si ciudate

Azi suntem prea obositi sa mergem undeva. Am mers ieri cat pentru toata saptamana. Asa ca ne-am inceputt ziua cu micul dejun clasic la Bistro Maya (la hotel) si am plecat la plaja.
Am uitat sa spun de micul dejun: nu era mare lucru dar ce era era bun. Aveau un fel de croisante cu sau fara zahar care erau foarte bune plus cafea si un pahar de suc de portocale. Aaa...si unt cu dulceata si/sau miere. Asta din partea hotelului. Daca vroiai mai mult puteai sa comanzi tot felul de omlete care costau 35 de pesos. Ieftin.

Seara, ne-am dus la Walmart. Nu de drag ce ne era magazinul ci ca sa luam niste fructe. Si am luat:
1. papaya: very good
2. grepfruit: good
3. piersicute mici : very good
4. fructe nici si galbene: very good (daca mai gasesc bonul o sa revin aici sa va spun cum se numeau. Nu am mai mancat niciodata asa ceva).

Ziua 4: Insula Cozumel

Azi am inceput ziua destul de indecisi. Eu vroiam la Cozumel. Vlad nu stia ce vrea. Dupa micul de jun si o sesiune de Internet Cafe ne-am hotarat: Cozumel ! (ce pot sa zis...sunt destul de convingatoare :D).

De stiut: Cozumel este cea mai mare insula a Mexicului avand unul dintre cele mai mari recifuri de corali. Cousteau a declarat zona ca cea mai frumoasa pentru scufundari.

Pe insula se ajunge destul de rapid cu BAC-ul (28 pesos de persoana). Se merge cca 45 de minute, privelistea este minunata si Mariachi incantatori. Si uite asa, in ritmuri Mexicane ajungi pe insula. Daca ti-ai cumparat salata de fructe proaspete (20 pesos) si suc natural de portocale (stors pe loc; 15 pesos) atunci te poti considera intr-adevar multumit si nici macar caldura nu mai e deranjanta.
Insula: incantatoare insa cam mare atunci cand picioarele reprezinta mijlocul principal de transport si cam scumpa pentru Mexic. Este o obisnuinta ca navele de croaziera sa acosteze aici asa ca magazinele de lux sunt din belsug.
Pentru ca nu aveam timp sa inchiriem masina/scuter sa vedem insula ne-am hotarat sa hinarim pe strazile din port, sa facem o baie si sa ne intoarcem a la Playa. Zis si facut ! Hoinareala a functionat bine insa s-a facut cam cald si stomacul a inceput sa isi ceara partea. Am mancat la o taverna Mexicana, zic ei, veche de 60 de ani. Mancarea foarte buna dar potiile erau americane si preturile la fel. Partea buna a fost ca am avut timp sa vad o rochita foooarte frumoasa cat stateam la masa. Mi-am fixat pretul in minte, iar dupa masa am pornit la atac. Hotarasem sa nu dau mai mult de $20 pe ea.

Vanzatorul: 35
Eu: mmm...prea scump
Vanzatorul: cat?
Eu: 20
Vanzatorul: uite cate culori ...uite ce frumoase...hai da-mi $25

Finalul = $21. Am invins !!!

Buuunnnn...acum vroiam la plaja. Drept urmare a inceput cautarea. Vroiam o bucata de plaja care sa ne permita accesul la apa. Gaseam insa numai stanci care intrau direct in mare. Asa ca am mers...si mers...si mers. In total cam o ora pana la primul petec de nisip. Drumul a fost lung insa vilele si zonele rezidentiale pe langa care am trecut erau incantatoare. Este foarte interesant sa vezi cate idei au oamenii in materie de arhitectura si utilitati. Oferta pe insula: apartamente noi noute, la cheie, cu iesire directa la mare, terasa pentru plaja $70.000. Dar de fapt nu cumperi apartamentul decat pentru o luna pe an. Am mai auzit de ofertele astea si in America. Se numesc "Time Sharing" si functioneaza cam asa: 12 persoane cumpara acelasi apartament, si fiecare persoana are dreptul la o luna pe an, tot restul vietii, sa mearga acolo.

La intoarcere, acelasi Bac, aceeasi Mariachi, alta mare: mult mai nervoasa. Intoarcerea a fost un spectacol. Mai intai apusul: ca orice apus pe mare, si acum a fost spectaculos. Apoi marea: bac-ul nu mergea mai repede decat la venire, dar balansul era evident mai mare. Din cand in cand, cate un val acoperea toata puntea din spate si implicit pe cei care erau acolo.

Am terminat seara, ca de obicei, pe micul nostru balcon, in linistea gradinii interioare si galagia noastra.

Una pe zi: Taquilla/Tequilla/Taquerias

****************************************

Ziua 3: Ahhhh...plaja !!!

Am inceput ziua dis de dimineata. Nu putem sa dormim mai tarziu de 8:00 asa ca suntem printre primii la masa. Si cum asa de dimineata nu prea e nimic de facut, am fost la o alergare pe plaja. Asta cat a fost plaja. Apoi am continuat pe uscat. E o binecuvantare sa alergi pe asfat comparat cu alergarea pe nisip...pfffff ! Alergarea s-a terminat, bineinteles cu o baie in mare.

De stiut: Marea Caraibelor are tot timpul anului 25-28 de grade.

Intorsi la hotel ne-am relaxat toata dimineata la piscina. Aproape terminasem de citit cartea cand a zis Vlad ca ne-am bronzat destul pe sezlong (i.e. pe fata), e timpul sa mergem la mare. Am mai stat vreo doua ore la plaja si gata plaja pe ziua de azi. Drept urmare ne-am urcat in autocar si am plecat in Cancun sa vedem ce mai face orasul.

Cancun...facea bine si nimic deosebit. Insa salata de fructe de mare mancata la Mercado 28 a fost excelenta. La intoarcere, in autocar, am urmarit cu interes un film cu Bruce Willis insa nu am apucat sa vedem partea cu bataia ca a ajuns autocarul inapoi in Playa.

Obositi si frustrati ca nu stiam ce s-a intamplat cu Bruce ne-am intors la hotel si am mai ramas la povesti pe mult prea minunatul nostru balcon la un suc natural de portocale si o punga de fistic.

Noapte buna !

Una pe zi: Ice cream, You screem

Ziua 2: Supa de fructe de mare

Buuunnn.... Azi ne-am trezit dis de dimineata ca sa schimbam camera. Regula: cand mergi in Mexic trebuie sa ai pregatita o bancnota de $20. Camera pe care ai rezervat-o pe internet nu e niciodata la fel cu cea pe care o primesti la hotel.
Cand am ajuns aici ne-au cazat pe "Insula Elis". "Insula Elis" era o camera langa receptia hotelului, spatioasa si curata, dar cu vedere la strada. Dimineata m-am trezit pentru ca un lucrator voios a incarcat ceva intr-un camion fara menajamente fata de camion sau de urechile noastre :D.

Dar a intervenit Vlad ca sa salveze situatia. Cu $20 Vlad a eliberat, a doua zi, o camera la etaj cu balcon si vedere la gradina interioara. Acum cred ca ma deranjaza palmierul care isi intinde crengile pana la noi i n balcon. Hahaha lol!

Acum poate sa inceapa vacanta !

Am inceput cu o plaja rapida. Apa: EXCELENTA ! Nici prea calda nici prea rece. Iar sarea din ea ne desfiunda sinusurile :). Altfel este destul de rau cand iti intra pe nas sau in ochi :). Oricum, tot raul spre bine.

Pranz: supa de fructe de mare si caracatita la gratar. Un DELICIU !!! Daca as manca numai asta 8 zile si tot nu mi-ar parea rau.

Am continuat cu o relaxare la piscina si 2xMohito (la pret de unu). 2 cockteiluri =55 pesos. si un somn bun de dupa-amiaza ca doar eram obositi dupa o jumatate de zi pe plaja :).

Seara....Quita Avenida. Se pare ca 5th Ave e celebra peste tot: NY, Pittsburgh si acum Playa del Carmen. Strada e plina de magazine, restaurante si mexicani care te striga sa intri in pravalia lor. Asa am avut onoarea sa fim de doua ori honeymoon-eri si o data movie stars :)). Trebuie sa intram neaparat in pravaliile lor. Oamenii merita macar atat!

Seara s-a terminat cu o degustare de tequila. Magazinul micut vindea numai tequila. Dar multe, multe feluri. Afara, avea 4 mese micute unde puteai sa stai sa degusti ce sortiment vroiai de tequila. Contra cost, fireste ! Si era destul de scump ($5-$10 un paharel). Prezentarea facea insa toti banii iar faptul ca o sticla intreaga costa $100 incepea sa te face sa crezi ca nu mai e asa scump :D

Sa vedem maine ce se va mai intampla.

Una pe zi: One tequila,
Two tequila,
Three tequila,
Floor ...

Ziua 1: Pittsburgh-zapada

A inceput cu o cazatura de zile mari la plecarea din casa (m-am impiedicat pe strada de o bordura :D si m-am intins pe jos cat eram de lunga). Vlad inca mai rade si a ras si cand eram pe jos :D.

A continuat cu un zbor la New York intr-un avion cu elice. eram 80 de oameni in tot avionul (si nu erau mai multe locuri). Langa New York erau vanturi intense asa ca ne-a zgaltait bine de tot. A fost pentru prima data cand era sa mi se faca rau in avion. In schimb Vlad nu a avut nimic.

Apoi, in avionul de Cancun Vlad era tare agitat ca au fost turbulente. Eu ma simteam bine... era ca si cum m-ar fi leganat :D. Asta pentru ca avionul de Cancun era mult mai mare iar turbulentele nu se mai simteau la fel de rau ca in avionul mic.

Dar am ajuns la hotel la 11:00 si azi ne delectam pe plaja :)

Una pe zi: Pittsburgh vs Playa del Carmen : aceeasi temperatura (doar unitatea de masura difera).