Ziua 7: Punta Alen

Gataaaa......am luat masina !!! Yuhuuuuuu !
Vlad s-a dus si a preluat masina, eu am ramas in hotel sa strang ce ne trebuie pentru drum si sa iau la pachet doua croisante si o cafe si pe aici ti-e drumul.

De mers, am mers bine... pana la intrarea in Rezervatie. Jeep-ul... fermecator !!! Asa cum ma asteptam. Nu era luxos (capota e din pnaza mai groasa iar geamurile ei sunt din plastic) dar senzatia e minunata. Parca eram in filme.

Insa odata intrati in rezervatie, drumul s-a stricat. Si pe distante semnificagtive....era rau de tot. La un moment-dat am crezut ca o sa ne rasturnam, asa de rau era balansul. Practic mergeam din groapa in groapa. Pe alocuri, drumul era o fasie intre doua portiuni de apa...laguna si Marea Caraibelor.

La dus a fost bine pentru ca eram nerabdatori sa vedem ce e la capatul.... peninsulei !. Practic este cel mai sudic punct daca mergi numai pe litoralul Marii Caraibelor, de la Cancun la ... Punta Alen. De asemenea, am mers pe langa furtuna...tot drumul...si ne intrebam cand o sa ne loveasca si ne rugam sa apucam sa vedem ceva pentru ca mersesem destul si indurasem multe :D.

Impresiile sunt amestecate...zona este absolut incantatoare...cu strazi de nisip si...MAREA in toata splendoarea ei, cu cocotieri care ii umbresc malurile..... DAR..... gunoaie foarte multe. In plina rezervatie....pet-uri, sticle, hartie,... orice iti puteai imagina... sau NU !!! Este atat de trist ca asa ceva poate sa existe.... Ma intreb daca plasticul a adus ceva bun umanitatii (asta daca am putea compara cu tot raul creat). Furtuna...de asemenea a asteptat sa ne termnam plibarea...si pozele. S-a abatut asupra zonei numai cand ne-am asezat la masa, inainte sa ne intoarcem in Tulum. Cred ca imaginiile spun totul despre zona...mai mult decat as putea eu povesti.... insa am preferat sa tin la distanta partea urata a zonei pentru ca imi place sa-mi amintesc totdeauna ce e frumos.

La intoarcere, am luat un CocoNut (de fapt doua...unul de pe jos...gigantic!!!! si unul din copac....tanar !!!! :). Apropos....pe cel din copac inca il mai avem si nu indrasnim sa il desfacem :D ). Si pentru ca era destul de devreme ne-am hotarat sa ne oprim la Cenote...sau mai bine zis sa mergem sa vedem unde sunt. Am ajuns la timp ca sa le si vizitam (pentru ca odata cu apusul soarelui si cenotele se culca.

CENOTE-le sunt de fapt lacuri subterane care ies la suprafata printr-o deschizatura sub forma de fantana. Sunt singura sursa de apa potabila din peninsula Iucatan insa se intind pe sute de kilometri (numai sub pamant). Senzatia este incredibila !!!! E ca un scuba-diving in apa dulce si racoroasa. Iar mie, care nu am experimentat scufundarea niciodata, mi s-a parut incredibil !!!! Asta ma face sa imi doresc o excursie de scufundari :D. Poate in Hawaii in a patra saptamana de miere :D.

Oooookkkkk.... am terminat cu scufundarile si ne-am hotarat sa plecam..insa inainte ne-am mai plimbat prin parcul care imprejmuia zona. Dar pentru ca aveam multe lucruri la noi, ne-am hotarat mai intai sa le punem in ordine...ca sa stam linistiti.....buuuunnnn.... hai sa scoatem cheia de la masina sa o avem la indemana (mai ales ca noaptea se apropia destul de repede).

UNDE E CHEIA DE LA MASINA ????

Am cautat-o peste tot...in husa de la aparat, in pantaloni, in rucsac, la ponton unde am intrat in apa, la toaleta............peste TOT. Am vorbit pana si in spaniola cu oamenii care se administrau locul respectiv (pentru ca engleza nu stiau) sa ii intrebam daca au gasit vreo cheie. Deja ne faceam planuri (fiecare in mintea lui) ce o sa facem in noaptea care urmeaza....aveam o masina (in care am intrat pentru ca geamurile de la capota erau prinse cu fermoar si arici) dar nu puteam sa o pornim si eram cam la 60-70 km de hotel. Norocul cel mare a fost cu Vlad (el a ratacit cheia dar tot el a gasit-o) care s-a gandit sa mai caute o data in husa de la aparat !!! Intr-un buzunare...destul de nefolosit... a gasit cheia !!!!

Acum nu stiam ce sa mai fac !!! Sa-l cer ca nu e niciodata atent ce face cu lucrurile importante (acte, chei...) sau sa-l laud ca a fost responsabil si a pus cheia intr-un loc sigur !!!

Am preferat sa rasuflu usurata ca putem dormi intr-un loc confortabil si am plecat spre casa. Imi pare rau ca nu avem nici o poza....dar cine se mai gandea la poze atunci ?